Simulator de lansare a rachetei: numărătoare, decolare și orbită

01

Cum arată o lansare din scaunul pasagerului

Din interior vezi turnul alunecând pe lângă ferestre, apoi linia țărmului înclinându-se pe măsură ce racheta se apleacă spre orizont, apoi un cer care trece de la albastru la negru. Instrumentele arată cifrele crescând: viteza, altitudinea, numărul Mach, încărcarea în g și presiunea dinamică, adică presiunea aerului asupra rachetei.

Lansăm spre est, deasupra oceanului. La o latitudine de 28,6° nord, rotația Pământului dă rachetei gratis circa 400 m/s, motiv pentru care și bazele de lansare reale preferă lansările spre est.

02

Numărătoarea, replică cu replică

1. Sondajul GO/NO-GO. Directorul de zbor întreabă pe rând fiecare consolă: propulsia, ghidajul, vremea, recuperarea, echipajul și cabina. Toți răspund GO.
2. Aprobarea. Mission Control anunță echipajul că are GO pentru lansare, iar comandanta confirmă.
3. Numărătoarea finală. De la zece la unu, cu brațul de acces al echipajului deja retras.
4. Decolarea. Motoarele se aprind, racheta se ridică, trece de turn, iar controlul zborului trece la Liftonaut Control.

Auzi fiecare replică pe canalul radio, în română sau în engleză, cu subtitrări în cinci limbi.

03

Aprindere, Max Q și separarea treptelor

În primul minut racheta devine supersonică, iar la circa 72 de secunde după decolare trece de Max Q. La 20 km aerul de afară are −56,5 °C și e de aproape 14 ori mai rarefiat decât la sol.

De ce se scutură cel mai tare racheta în jurul Max Q

Max Q este momentul presiunii dinamice maxime: racheta e deja rapidă, dar aerul e încă dens, așa că sarcina aerodinamică atinge vârful. Rachetele reale își reduc adesea tracțiunea chiar înainte de acest punct, iar LIFTONAUT face la fel, apoi o crește din nou când aerul se rărește.

Cum se separă prima treaptă

La două minute și jumătate motoarele primei trepte se opresc (MECO), treapta se desprinde, iar câteva secunde mai târziu se aprind motoarele navei. Treapta întâi se întoarce apoi și zboară singură spre țărm ca să aterizeze; o cameră dedicată o urmărește în coborâre.

De ce flacăra se lărgește când aerul se rărește

Jetul unui motor capătă forma datorită aerului din jur. Pe măsură ce racheta urcă și presiunea de afară scade, flacăra se desface tot mai mult, devine translucidă și aproape dispare în vid.

04

De la decolare la orbită: sub zece minute la o lansare reală

O lansare orbitală reală durează sub zece minute. Motoarele principale ale navetei spațiale, de pildă, au funcționat 8,5 minute și au dus naveta la peste 27.000 km/h, reglându-și tracțiunea ca accelerația să nu depășească 3 g.

linia Kármán, limita folosită de obicei pentru spațiu

100 km

viteza necesară ca să rămâi pe orbită joasă

circa 28.000 km/h

accelerația maximă a urcării LIFTONAUT

puțin peste 3 g

În LIFTONAUT urcarea până la separarea treptelor decurge în timp real, iar arderea treptei a doua este scurtată, deci ajungi pe orbită la câteva minute după decolare. Trecerea de 100 km nu cere nicio viteză specială; menținerea acolo, da: a fi pe orbită înseamnă a te mișca lateral destul de repede ca să cazi mereu în jurul Pământului, nu pe el.

05

Privește din afară: camerele de urmărire și de la sol

Treci de la cabină la camera de urmărire ca să vezi toată racheta pe fundalul cerului sau la camera de la sol, un teleobiectiv lung care urmărește flacăra de pe țărm în partea joasă a urcării. După separare, camera treptei întâi o însoțește spre casă. Pe AUTO, regizorul alege cea mai spectaculoasă imagine la fiecare moment, ca la o transmisiune live de lansare.

Dacă vrei să trăiești lansarea gratuit, ia zborul de probă. Turul Orbita Pământului adaugă o orbită completă, cu răsărit, apus și trecere pe lângă stația spațială, pentru 4,99 lei.